Animale


Receive HTML?

Home arrow Acvarii arrow Albirea coralilor afecteaza structura comunitacilor de pesti
Albirea coralilor afecteaza structura comunitacilor de pesti PDF Imprimare E-mail

Deja nu mai e nicio umbră de îndoială cu privire la impactul încălzirii globale asupra recifelor de corali. Creşterea cu câteva grade a temperaturii superficiale a apei mării determină excluderea algelor microscopice care trăiesc în simbioză cu coralii. Acest proces este cauza albirii coralilor şi este bine cunoscut de oamenii de ştiinţă, dar prea puţine studii la scară importantă s-au ocupat de efectele sale asupra structurii comunităţilor e sute de specii de peşti colonizatori de corali.

Cercetări comunicate recent de o echipă internaţională de specialişti*, din care a făcut part un cercetător de la IRD, au adus mărturii ale impactului unei albiri în masă asupra comunităţilor de peşti ca urmare a episodului climatic El Niño din 1997-1998. Investigarea a cuprins un domeniu larg, axat pe mai mult de 60 de amplasamente de recite coraliere din Oceanul Indian, inclusiv nouă din Zone maritime protejate.

S-a constatat că deteriorarea sănătăţii recifelor de corali au fost urmate de schimbări în diversitatea, mărimea şi componenţa comunităţilor de peşti. Cu toate acestea, starea Ariilor Marine Protejate cu interdicţie de recoltare, în care pescuitul este strict interzis, nu pare a avea un impact important asupra recolonizării acestor ape cu corali. Oamenii de ştiinţă recomandă deci constituirea unor rezervaţii special dedicate conservării recifelor de corali.

Coralii constructori de recife pot fi definiţi ca rezultat al relaţiei de simbioză dintre algele microscopice dinoflagelate, zooxanthellae şi un organism animal, polipul. Din punct de vedere al diversităţii, recifele de corali sunt adesea comparate cu pădurile tropicale. Ecosistemul de recif adăposteşte mii de specii, ale căror interacţiuni complexe sunt încă în mare parte necunoscute. Principalul factor distructiv cu care se confruntă pădurile tropicale este defrişarea. Ameninţarea echivalentă pentru ecosistemele coraliere este albirea. Dacă temperatura superficială a mării creşte cu doar câteva grade, polipul alungă zooxanthella, chiar elementul vital pentru supravieţuirea lui. În lipsa acestor alge microscopice, coralul îşi pierde culoarea, nu mai primeşte nutrienţii esenţiali pentru a se dezvolta şi în cele din urmă moare.

Oamenii de ştiinţă cercetează de mulţi ani procesul de albire a coralilor, dar prea puţine studii au permis evaluarea impactului la scară mare asupra comunităţilor de peşti coralieri. Lucrări recente ale unei echipe internaţionale în Oceanul Indian, la care a participat un cercetător de la IRD, au oferit indicii pentru o mai bună măsurare a consecinţelor fenomenului de albire a coralilor, legat de fenomenul El Niño d mare intensitate din 1997-1998, asupra comunităţilor de peşti. În februarie 1998 s-a constatat că în urma creşterilor de temperatură ca urmare a acestei anomalii climatice regionale a apărut o albire în masă – care a afectat aproape jumătate din coralii din Oceanul Indian. Acesta a reprezentat cel mai grav fenomen d acest gen de la data la care biologii au început să studieze acest ecosistem.
 
Părţi sănătoase şi moarte ale aceluiaşi coral.
Au fost comparate date privind mărimea, structura, diversitatea şi compoziţia trofică a comunităţilor de peşti din 66 de amplasamente coraliere din şapte ţări (Maldive, Arhipelagul Chagos, Kenya, Seychelles, Tanzania, Mauritius şi Insula Réunion), colectate la mijlocul anilor 1990, cu date mai recente colectate în 2005. O imagine la scară regională a impactului fenomenului de albire din 1998 asupra recifelor de corali prin suprapunerea celor două seturi de informaţii. Analiza a demonstrat că scăderea proporţiei de corali vii şi modificarea complexităţii arhitecturale a acesteia au reprezentat doi factori decisivi la baza schimbărilor de structură a comunităţilor de peşti din ecosistemele de recif.

După moartea coralilor, alge de fund şi macroalge au invadat rapid spaţiul eliberat de coralii morţi, determinând creşterea uniformităţii habitatului. Mortalitatea rezultată în urma înălbirii afectează îndeosebi coralii constructori de recife. Structurile calcaroase pe care aceştia le dezvoltă servesc drept adăpost şi loc de creştere a puilor pentru zeci de specii de peşi. Declinul coralilor la o asemenea scară afectează deci peştii care depind foarte mult de coloniile de corali, fie ca locuri de hrănire, precum peştele fluture care se hrăneşte cu polipi, fie pentru adăpost, precum micul pomacentrid. Când numărul lor scade, aceste specii sunt adesea înlocuite de peşti erbivori (peşti papagal, peşti sanitar ş.a.m.d.) adaptaţi să consume anumite alge ce proliferează pe coralii morţi. Unii, precum pomacentridele din genul Stegastes, pot apoi invada recifele coraliere înăbuşite de alge, aşa cum s-a întâmplat pe mai multe amplasamente după înălbirea din 1998.

Mai mult, nouă dintre cele circa 60 de amplasamente studiate se află în Arii Marine Protejate în care pescuitul este strict interzis de la mijlocul anilor 1960. După cum era de aşteptat, cercetătorii au observat, după albire, o densitate mai mare de peşti şi dimensiuni mai mari ale specimenelor din aceste rezervaţii marine. Coralii, însă, nu au reuşit să recolonizeze zonele protejate mai rapid decât celelalte zone. Slaba regenerare a coralilor pare parţial legată de faptul că aceste zone de protecţie strict demarcate se află în apropiere de ecuator, unde încălzirea oceanului după 1998 a fost cea mai intensă.

Aceste rezultate scot în evidenţă efectele nocive pe care le are asupra recifelor, demonstrează necesitatea de a desemna zone marine protejate dedicate special conservării coralilor. Crearea unei reţele de zone marine de conservare departe de ecuator pentru a limita pe cât posibil  creşterea temperaturii superficiale a mării legată de încălzirea globală ar putea, la nivel regional, reprezenta refugii efective pentru conservarea nu numai a coralilor, dar şi a speciilor de peşti strâns legate de ecosistemele de recif.

*Acest proiect de cercetare a fost desfăşurat în comun de Universitatea Newcastle (Regatul Unit), Wildlife Conservation Society, New-York (SUA), Universitatea James Cook din Townsville (Australia), Université de la Réunion, Université de Marseille şi Université de Perpignan (Franţa).
ScienceDaily (3 nov. 2008)

Comments
Cautare
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 
< Precedent   Urmator >

Stiri

Check This out

 Plant Ecology and Evolution Lab 

Citeste mai departe...
 
IUCN study confirms vertebrate extinction crisis
Citeste mai departe...
 
We (G.A.I.N.) have created an English language  homepage.....
Citeste mai departe...
 
The new EAZA campaign is now underway.......
Citeste mai departe...
 

The story of SHAPE―Regionals

Citeste mai departe...
 
Training materials wanted for Romanian project.....
Citeste mai departe...
 
© 2018 Zoolinx Romania

Powered by Pret-Corect