Animale


Receive HTML?

Home arrow Diverse arrow Cum se tārsc vrejurile, cum urmresc plantele lumina soarelui
Cum se tārsc vrejurile, cum urmresc plantele lumina soarelui PDF Imprimare E-mail
Cum se târăsc vrejurile, cum urmăresc plantele lumina soarelui şi cum îşi închid plantele carnivore frunzele fără bicepşi sau oase?

Pentru noi oamenii, mişcarea se face cu nervi, muşchi şi oase şi are loc în general destul de rapid. Cu rădăcinile înfipte adânc în pământ, plantele pot fi incapabile să alerge ca noi, dar aceasta nu înseamnă că nu se pot mişca! Un puiet poate vira spre dreapta în câteva ore, un cârcel se poate înfăşura în jurul unui arac în câteva minute şi o plantă carnivoră poate prinde insecta în mai puţin de o secundă.

Mişcările plantelor pot fi permanente sau reversibile, dar întotdeauna permit plantelor să facă ceea ce orice agenţie imobiliară visează să poată: exploatează la maxim locul şi aspectul.
Întoarcere în loc, stil plantă

Chiar dacă nu au ochi sau ureche internă, plantele au senzori care detectează lumina şi forţa gravitaţională şi poţi să distorsionezi profund un răsad prin simpla schimbare a poziţiei sale sau a iluminării spaţiului.

Dacă înclini răsadul pe o parte, în câteva ore tulpina sa se va îndrepta în sus şi rădăcinile în jos. Poţi obţine acelaşi rezultat schimbând direcţia sursei de lumină: răsadurile se vor îndrepta spre lumină, indiferent din ce direcţie vine ea.

Mişcări de felul acestora sunt lente şi permanente, deoarece provoacă schimbări chiar în creşterea celulelor.
Fototropismul (creşterea către lumină) apare deoarece vârfurile lăstarilor în creştere conţin un pigment sensibil la lumină, mai ales la lumina albastră. Dacă lăstarul se află în lumină, lumina este absorbită de pigment (numit fototropină), ceea ce declanşează eliberarea de către plantă a hormonului auxină, care face ca celulele să crească. Direcţia luminii determină punctul în care acţionează auxina. Dacă lumina vine din dreapta, auxina este trimisă spre partea stângă (umbrită) a lăstarului. Astfel celulele de pe partea umbrită cresc mai lungi, deviind lăstarul în direcţia luminii.

Modificarea direcţiei luminii va face să se modifice şi direcţia curbei, dar asta e mai mult sâcâială decât experiment…

Gravitropismul (creşterea în direcţia gravităţii sau în direcţie opusă, în funcţie de capătul plantei) se bazează tot pe auxină. Iar mecanismul care se crede că se află la baza acestui fenomen este sclipitor de simplu.

Celulele din rădăcină şi vârfurile lăstarilor conţin mici pacheţele de amidon, denumite statolite. Amidonul este dens, astfel că stalotitele se aşează întotdeauna în partea de jos a celulelor. Poziţia statolitelor determină în ce direcţie va fi eliberată auxina. Dacă înclinăm planta pe o parte, stalotitele se vor rostogoli şi reaşeza în celule lateral, făcând ca auxina să fie eliberată în acea nouă direcţie şi determinând alungirea celulelor din partea aceea. Şi aşa, tulpina se curbează! Nu e natura extraordinară?

Încet sau verde

Rotirile lente, permanente, nu sunt singurele mişcări pe care le ţin plantele ascunse în frunze.

Dionaea muscipula (Prinde-muşte) are mişcări atât de rapide încât e nevoie de filmare cu încetinitorul pentru a putea vedea chiar ce se petrece. Mişcările rapide ale plantelor de acest fel au la bază forţe hidraulice, adevăratul muşchi al plantelor.

Suprafaţa frunzelor modificate ale plantei Dionaea muscipula conţine „perişori”. Atunci când un perişor este atins de două sau mai multe ori într-o perioadă scurtă, planta se poate contracta în 300 milisecunde.

Dar perişorii sunt abia prima etapă de acţiune. Când un perişor se îndoaie, el împinge în celulele cu pereţi subţiri d la bază, făcând să crească presiunea din interiorul lor. Creşterea presiunii se transformă într-un semnal electrica similar, deşi mai lent, cu propriile noastre semnale nervoase. Acesta se propagă prin ionii de potasiu (K+), nu de clor (Cl-) aşa cum este cazul în sistemul nostru nervos.

Mişcarea ionilor de potasiu înăuntrul şi în afara celulelor duce la ofilire şi turgescenţă. Apa urmează aceşti ioni, făcând ca celulele să se umfle la concentraţii mai mari de K+ şi să se deshidrateze o dată cu pierderea potasiului.

Această combinaţie de umplere şi golire în diferite părţi ale plantei este cea care serveşte ca pârghie şi creează mişcare, foarte asemănătoare cu întinderea şi contractarea muşchilor de sens opus care ne face să putem sări.

Echilibrul de umplere/golire stă la baza tuturor mişcărilor reversibile ale plantelor, de la închiderea delicată a mimozei la cea mai mică atingere, la mişcările de urmărire ale florilor şi frunzelor care se orientează după soare. Iar motorul acestor mişcări este un organ minuscul denumit pulvinus aflat la baza frunzelor şi tulpinilor care se îndoaie.

Ca şi celulele care determină deschiderea ţi închiderea frunzelor plantei prinde muşte, pulvinusu este înconjurat de celule”motor” cu pereţi subţiri care îşi pot cu uşurinţă mări sau micşora volumul o dată cu apa care intră şi iese urmărind schimbările de concentraţie a ionilor de potasiu. La plantele care se iau după soare, senzorii de lumină şi temperatură controlează mişcarea ionilor de potasiu care orientează frunzele în sus, în jos şi de jur împrejur. Iar la plantele care reacţionează la atingere, precum mimoza, senzori de forma unor broboane care spuzesc peretele celulelor sunt primul pas în declanşarea pompelor hidraulice.

Acelaşi efect al broboanelor stă la baza senzorilor de atingere al celor mai oportuniste plante, cele agăţătoare. În loc să investească într-o infrastructură solidă, care să le poată susţine greutatea, aceste plante cresc după un model în care cârceii se leagănă încet ca nişte lasouri în cercuri şi spirale. Imediat ce ating ceva, broboanele simt presiunea şi semnalul declanşează lungirea celulelor din afară, probabil prin implicarea auxinelor.

Este mai curând vorba de hormoni, perişori şi forţe hidraulice decât de nervi, muşchi şi oase, dar mecanismul de mişcare al plantelor a rezolvat această problemă încă de acum aproximativ 400 de milioane de ani. Şi dacă designerii de materiale inteligente vor da de bani, aceasta ar putea inspira viitoarea generaţie de senzori inteligenţi şi micro aparate.

de Bernie Hobbs

Publicat în ABC Science

Comments
Cautare
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 
< Precedent   Urmator >

Stiri

Check This out

 Plant Ecology and Evolution Lab 

Citeste mai departe...
 
IUCN study confirms vertebrate extinction crisis
Citeste mai departe...
 
We (G.A.I.N.) have created an English language  homepage.....
Citeste mai departe...
 
The new EAZA campaign is now underway.......
Citeste mai departe...
 

The story of SHAPE―Regionals

Citeste mai departe...
 
Training materials wanted for Romanian project.....
Citeste mai departe...
 
© 2018 Zoolinx Romania

Powered by Pret-Corect