Animale


Receive HTML?

Login Form






Parola uitata?
Home arrow Teme arrow Veterinari arrow Oftalmologie la reptilieni
Oftalmologie la reptilieni PDF Imprimare E-mail


Bolile de ochi la reptile sunt frecvent întâlnite în practica veterinară. Cauzele acestor leziuni sunt de multe ori identice cu cele care provoacă boli de ochi la mamifere şi păsări. Deşi abordarea tratamentului este similară celei pentru mamifere, diferenţele anatomice ale ochiului de reptilă au rezultate speciale la aceste animale. Deoarece muşchii ciliari ai reptilelor sunt alcătuiţi din fibre striate şi nu netede, agenţii midiatrici convenţionali (parasimpatolitici) cum ar fi tropicamida şi atropina nu au efect de dilataţie pupilară. A doua diferenţă este că reptilele care nu au pleoape motile corneea este acoperită cu o structură clară protectoare derivată din epidermă, numită ochelar. Această structură apare insensibilă la medicaţia locală, ceea ce face dificil tratamentul globului ocular. Ochelarul se înlocuieşte periodico dată cu năpârlirea regulată (ecdysis).

Malformaţiile oculare congenitale (în special microphthalmos) apar cu oarecare frecvenţă la reptilele crescute în captivitate ca rezultat al consangvinizării sau a condiţiilor de mediu. Alte anomalii congenitale sunt cyclopia şi anophthalmos. Acestea apar frecvent împreună cu anomaliile scheletale.

Blepharita, a cărei etiologie este de obicei bacteriană sau micotică, apare în mod comun la reptile, uneori extinsă şi afectând globul ocular până la distrugere. La şopârle şi chelonieni se observă umflarea pleoapelor şi conjunctivei. Conjunctivita poate fi asociată şi ea acestor infecţii. La unele grupe de şopârle se întâlnesc frecvent abcese orbitale (mai ales la cameleoni). Sunt indicate culturile din abcesele pleoapelor şi chiuretajul chirurgical pentru înlăturarea puroiului colectat în leziuni. Majoritatea acestor infecţii sunt asociate unor izolate Gram-bacteriene şi sunt foarte greu de gestionat. Se administrează timp îndelungat antibiotice locale şi sistemice (în funcţie de sensibilitate). Unele dintre aceste animale pot fi imunosupresate şi susceptibile la infecţii cu o gamă largă de patogeni. Apare o implicare sistemică ce poate duce la inapetenţă, stare de rău şi în final, deseori, la deces.

Ochelarul şerpilor şi al unor reptile prezintă probleme particulare unice la aceste animale. De exemplu poate să nu năpârlească o dată cu restul pielii. Aceasta apare mai ales la şerpii ţinuţi într-un mediu excesiv de uscat sau care s-au deshidratat sau prezintă deficienţe nutriţionale. Fenomenul este cauzat şi de lipsa unui substrat suficient de aspru pe care şarpele să-şi poată freca solzii capului pentru a începe procesul de năpârlire. Uneori, problema este agravată de ectoparaziţi (căpuşe şi alte insecte) care se hrănesc la periferia ochelarului. De obicei, prin corectarea hidratării animalului şi umezirea mediului imediat înainte de năpârlire se corectează şi această anomalie la următorul ciclu de năpârlire. Pentru tratament, se umezeşte bine ochelarul rămas pe ochi pentru a ajuta la îndepărtarea lui, uneori cu lacrimi artificiale (hipromeloză) sau soluţie de umectare a lentilelor de contact dure. Aceasta se face cel mai bine cu un beţişor cu tampon de vată umezit cu care se freacă dinspre cantusul median sau lateral spre centrul ochelarului. Ochelarii foarte aderenţi pot fi slăbiţi cu agentul mucolitic acetil-cisteină aplicat local pe ochelarul nedesprins. Trebuie evitată la început îndepărtarea manuală a ochelaului, deoarece din neatenţie se poate uşor desprinde şi ochelarul normal deedesubt. Deşi ochelarul rut parţial se va reface în mai multe năpârliri succesive , la pierderea totală a ochelarului apare cheratita de expunere.

Blocajul canalului nazo-lacrimal (care nu poate avea loc la chelonieni deoarece la aceştia lipseşte) duce la acumularea de secreţii lacrimale la reptilele cu ochelar. Aceasta se produce cel mai des la şerpi şi şopârle gecko.

Canalul nazo-lacrimal poate fi de asemenea absent congenital sau se poate bloca prin presiunea ţesutului adiacent (granulom sau neoplasm) sau prin fibroză (arsuri pe cerul gurii). Conţinutul fluid poate fi la început limpede, dar ulterior devine tulbure şi cu floculaţii. Adeseori, culturile de fluid evidenţiază bacterii precum Aeromonas spp şi Pseudomonas spp. A fost în mod repetat demonstrată prezenţa protozoarelor în astfel de infecţii ale spaţiului corneospectacular, deşi nu se cunoaşte exact rolul lor în această afecţiune. Deşi unele dintre aceste blocaje şi infecţii se rezolvă spontan, de multe ori infecţia nu cedează şi avansează provocând panoftalmie sau se întinde în ţesutul periocular. Animalele afectate trebuie investigate pentru a se depista semnele de infecţii sistemice. Se aspiră fluidul de sub ochelar pentru examen citologic (bacterii şi protozoare) şi culturi/sensibilitate. Fluidul poate fi extras printr-o incizie în ochelarul ventral după care se aplică un antibiotic local pe ochi. O altă metodă este de a crea un nou canal de drenaj între spaţiul de sub ochelar şi gură (conjuntivoralostomie). Deseori este necesară administrarea antibioticelor de sistem.

Bolile de cornee (ulcere, distrofii lipidice) apar uneori şi dacă este posibil sunt tratat empiric, ca în cazul mamiferelor.

Pot apărea asociat ulceraţii corneale datorită unor corpi străini sau traume, ca şi la alte specii. Rupturile traumatice pot fi cusute şi însoţite de un tratament cu antibiotice aplicate local. Ulceraţiile severe la chelonieni şi şopârle pot fi tratate prin suturarea celei de-a treia pleoape. Cheratita la ţestoase (Testudo spp.) apare ca o masă corneală albă.

Acest tip de cheratită este contagios şi trebuie considerat o problemă de grup. Tratamentul constă în îndepărtarea plăcii de pe cornee sub anestezie generală. Trebuie trimise probe pentru  culturi şi sensibilitate. Tratamentul local cu un antibiotic adecvat precum ciprofloxacina rezolvă de obicei orice infecţie.

Uveita ese rar diagnosticată la reptile, deşi apare asociată cu boli infecţioase de sistem, bala post-hibernare (hyphema şi hypopyon), traume şi neoplazie. În tratament se utilizează o terapie cu antibiotice locale (dcă este cazul) şi sistemice combiinat cu medicaţie antiinflamatorie cu sau fără steroizi .

Cataracta la ţestoase (Testudo spp.) apare asociat episoadelor de îngheţ. Lentila chelonienilor este extrem de moale şi aproape fluidă ca aspect. Se crede că din acest motiv este deosebit de sensibilă la deteriorare la temperaturi scăzute. În unele cazuri, astfel de schimbări sunt reversibile, deşi se poate ca lentila să se limpezească abia după 18 luni. Cataractele apar de asemenea deseori la reptilele mai bătrâne (etiologie necunoscută). Chirurgia cataractei la reptile este posibilă cu tehnologia actuală.

Carenţa de vitamină A apare adesea la chelonienii ţinuţi în captivitate. Deşi este menţionată adesea la tineretul din speciile acvatice cu creştere rapidă hrăniţi cu carne cu insuficient aport de vitamină A (carne de pe muşchii scheletului) şi insecte uscate, ea apare şi la speciile terestre (ţestoase-cutie) ţinute în captivitate în condiţii neadecvate. Această boală de nutriţie cauzează metaplazie scuamoasă a glandelor orbitale şi canalelor lor.

Dscuamarea epiteliului blochează canalele şi glandele cresc în volum, provocând edem orbital şi al pleoapelor şi conjunctivită secundară şi blefarită. Ocazional, apare şi infecţie secundară cu bacterii. Dacă animalele continuă să ingereze suplimente orale, aceasta este cea mai bună terapie. Granulele pentru ţestoase disponibile comercial sunt o dietă bine echilibrată pentru ţestoasele tinere şi trebuie administrate de rutină la ţestoasele acvatice. Metaplazia scuamoasă a epiteliului renal, pancreatic, gastrointestinal şi respirator contribuie la decesul animalului la cazurile netratate. Dacă prezintă inapetenţă, prin utilizarea cu precauţie a Vitaminei A unor administrate parenteral aceasta se poate rezolva. Poate fi necesară aplicarea locală de antibiotice la cazurile complicate cu infecţii bacteriene.

Neoplasme (fibropapiloame, fibrosarcoame, fibroame, papiloame) apar destul de frecvent în jurul pleoapelor – apariţia de epizootii la chelonieni şi şopârle sugerează o probabilitate de etiologie infecţioasă (virală). Îndepărtarea chirurgicală rareori dă rezultat în vindecarea acestor boli.

Alejandro Bayón del Río, DVM PhD

Comments
Cautare
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 
< Precedent   Urmator >

Stiri

Check This out

 Plant Ecology and Evolution Lab 

Citeste mai departe...
 
IUCN study confirms vertebrate extinction crisis
Citeste mai departe...
 
We (G.A.I.N.) have created an English language  homepage.....
Citeste mai departe...
 
The new EAZA campaign is now underway.......
Citeste mai departe...
 

The story of SHAPE―Regionals

Citeste mai departe...
 
Training materials wanted for Romanian project.....
Citeste mai departe...
 
© 2017 Zoolinx Romania

Powered by Pret-Corect