Animale


Receive HTML?

Home arrow Pagina ingrijitorului arrow A doua parte a articolului „Prejudecati despre gradinile zoologice”,
A doua parte a articolului „Prejudecati despre gradinile zoologice”, PDF Imprimare E-mail

PAGINA INGRIJITORULUI

A doua parte a articolului „Prejudecati despre gradinile zoologice”, scris in 2004 de catre Brian Bertram (zoolog) continua cu informatii care vor asista personalul confruntat cu acest gen de intrebari. Ii multumesc lui Brian ca mi-a permis sa introduc acest studiu care – se prea poate! – va ajunge la final in numarul urmator.

9.“Ar trebui sa conservam habitatele, nu speciile singulare, precum o fac gradinile zoologice”

Acestea nu sunt alternative una alteia, si in fapt artrenui sa ne straduim sa le facem pe amandoua, cum se intampla in cadrul gradinilor zoologice moderne. In mod clar, a conserva petice din habitatul de jungla tropicala inseamna si a conserva un numar sporit dintre speciile de plante si animale din cadrul ecosistemului respectiv, si este cel mai de bun simt mod pentru a conserva speciile in cauza. Dar lucrul nu este valabil pentru toate speciile. De exemplu, declinul numeric catastrofal al rinocerilor negri – de la aprox. 100 000 acum un secol la mai putin de 3 000 astazi – are prea putin de-a face reducerea habitatului si mai presus detoate cu uciderea ilegala in scopul exploatarii cornurilor.
Nu distrugerea habitatului, ci vanatoarea motorizata in perioada 1950-1970 a fost factorul de extinctie in salbaticie pentru onixul de Arabia, dupa care aceasta specie a fost partial salvata in cadrul unui program zoo de imperechere, si reintrodus cu succes. In plus, pot exista si cazuri in care, ca urmare a unui dezastru natural sau a unui conflict armat, habitatul nu mai poate fi conservat. In mod cert, conservarea selectiva a unei specii ar putea avea un rol in furnizarea unei plase de siguranta impotriva extinctiei in zona salbatica din care facparte speciile respective.

10. “Este mai eficient din punct de vedere economic sa conservam animalele in salbaticie, in loc sa facem acelasi lucru in interiorul gradinilor zoologice”

Rasounsul la aceasta e, desigur, ca depinde de ceea ce includem in costuri, dar sigur ca in multe cazuri conservarea i salbaticie ar fi mai ieftina. A angaja personal specializat in domeniul nutritiei in lumea vestica pentru a hrani rinoceri, dupa ce le-au fost puse la dispozitie cladiri in care animalele sa domicilieze, costa mai mult decat angajarea unor paznici de vanatoare in Kenya cu scopul de a proteja rinocerii, intr-un loc unde nu au nevoie de adaposturi si unde isi pot gasi singuri hrana. Dar s-a dovedit mai eficient, de vreme ce rincoerii negri au fost aproape eliminati in Kenya, in unele cazuri cu acordul tacit al garzilor de vanatoare respective. Astfel, conservarea in salbaticie poate aparea ca mai ieftina dar mai putin sigura. Si totusi, cele doua nu sunt alternative una alteia. Ca si la punctul 3, banii nu sunt in mod necesari bani „pentru nimic”, ci au fost in principal adinati de catre gradinile zoologice implicate.

11. “Gradinile zoologice nu pot salva decat o minuscula parte a tuturor speciilor amenintate”

Fara nicio indoiala adevarat. Si, in mod similar, programele de conservare in salbaticie nu vor putea conserva decat o mica parte din habitatele salbatice amenintate. Dar acesta nu este un motiv sa nu salvam cateva. Salvezi cat de multi oameni poti dintr-o nava care se scufunda, nu ii ignori in timp ce deplangi faptul ca nu-i poti salva pe toti. De fapt, comunitatea organizata a gradinilor zoologice la nivel mondial, lucrand in colaborare, precum o fac deja, dar si mai strans ca de obicei, ar putea sa conserve populatii captive viabile dintr-o populatie semnificativa a speciilor de mamifere mari si pasari amenintate la nivel mondial. In general, gradinile zoologice trebuie sa se concentreze si se concentreaza asupra speciilor mai mari, mai degraba decat asupra milioanelor de nevertebrate mici.

12. “Reintroducerea in salbaticie nu este viabila”

Argumentul pur si simplu nu se sustine, si exista numeroase cazuri documentate de reintroduceri de succes. Cazurile onixului de Arabia, al tamarin-leului auriu si al gastei de Hawaii sunt unele dintre primele si cele mai cunoscute exemple ce implica animale crescute in gradini zoologice, dar au mai fost cateva sute astfel de cazuri in intreaga lume (IUDZG si CBSG, 1993). S-ar putea ca, exagerand importanta reintroducerii, impresia indusa sa fi fost ca reintroducerea a ajuns un panaceu, si ca un numar mare de animale sunt destinate intoarcerii in salbaticie: cu siguranta ca nu este cazul. Este clar ca reintroducerea trebuie efectuata cu grija, cu pregatire, cu selectii veterinare, si cu monitorizare coninua.

Este evident ca reintroducerea nu are sens decat acolo unde factorii ce au cauzat eliminarea speciei respective din habitatul respectiv nu se mai manifesta – habitatul trebuie sa fi fost restaurat, sau braconajul intampinat cu masuri de prevenire, sau specia invaziva exclusa. Si, daca acesta este intr-adevar cazul, de multe ori este mai rezonabil sa trimitem in zona animale salbatice din vecinatate, si nu din cele nascute in gradini zoologice de la mari distante. Cu toate acestea, s-a demonstrat pe larg ca reintroducerea poate fi efectuata cu succes, si nu exista dubii ca ea va deveni o optiune de importanta crescanda, pe masura ce schimbarile climatice la nivel global modifica habitatele din ce in ce mai fragmentate.

13. “Gradinile zoologice nu sunt cu adevarat educative, pentru ca transmit mesajul gresit”

Se sustine cum ca gradinile zoologice ar expune animalele, in mod inselator, in afara contextului lor natural, si ca tinandu-le in zone inchise le prezinta ca subordonate omenirii. In mod clar, niciun tarc zoo nu poate reda in totalitate habitatul natural al unui animal, dar pot oferi si in mod cert ofera o indicatie a acestuia; de regula, ele redau vizitatorilor macar cateva informatii despre animalul respectiv, despre unde traieste acesta si despre problemele de conservare specifice lui.
 
Interpretarea insotitoare expune acest aspect si genereaza o mai larga constientizare. Proiectarea tarcurilor moderne zoo elimina progresiv senzatia de „incarcerare” si, in locul acesteia, introduce vizitatorii in mediul propriu animalului. Orice persoana educata si inteligenta pleaca de la zoo avand cunoastere despre inca ceva propriu lumii animalelor, in plus fata de ce stia cand sosise. Educatia – deschiderea mintii – este asistata de experienta data de masivitatea unui elefant, a inaltimii unei girafe, a puterii strigatului unui gibon. Este posibil, sau chiar probabil, ca mai multe informatii seci cu privire la zoologie pot fi obtinute atunci cand oamenii stau acasa si citesc o enciclopedie de calitate, in loc sa viziteze o gradina zoologica; dar, realisti fiind, nu avem un motiv sa credem ca aceasta activitate ar fi modul favorit de petrecere a timpului liber pentru majoritatea oamenilor. Invatatorii sutelor de mii de copii care sunt dusi in excursii organizate la gradinile zoologice din Marea Britanie stiu ca acest fapt are un sens.

14. “Filmele si emisiunile televizate moderne,  de calitate, fac ca gradinile zoologice sa fie inutile”

Acestea nu sunt alternative una alteia; ambele sunt importante si complementare. Desigur, foarte multe lucruri pot fi evidentiate mai bine prin intermediul filmului, cum ar fi a arata felul in care un ghepard isi ajunge din urma prada, cum se comporta balenele, ce traieste la fundul oceanului, cum se nasc cangurii, cum mor antilopele gnu din Serengeti, s.a.m.d.

Ceea ce nu pot filmele sa faca este sa produca pui de animale si, in felul acesta, sa intretina dezvoltarea speciei – parte a conservarii practice efectuate in cadrul gradinilor zoologice. De asemenea, oamenii nu au reusit inca sa creeze sali de cinematograf viabile cu tematica dedicata animalelor salbatice, care sa poata sa-si finanteze costurile de intretinere, pe langa costul producerii filmului si o contributie semnificativa la activitatea de conservare. Sa speram ca acest lucru va fi posibil. Dar, chiar si atunci, un leu pe celuloid sau caseta video nu este un substitut absolut al majestatii si impredictibilitatii animalului in carne si oase.

15."Oamenii vor avea mereu posibilitatea sa mearga in salbaticie pentru a vedea animalele”

Unii, cei norocosi, vor putea. Cei mai multi nu pot, nici in Vestul supradezvoltat, nici in cea mai mare parte a lumii in curs de dezvoltare – foarte putini indieni au vazut un elefant salbatic, si inca si mai putini brazilieni un tamarin-leu auriu. Nu putem decat sa speram ca ecoturismul va continua sa infloreasca. Dar, dincolo de problemele considerabile ce privesc disponibilitatile finaciare, daca 600 milioane de oameni din intreaga lume care vor vizita gradinile zoologice in cursul acestui an s-ar deplasa in loc de aceasta spre mediile populate de animale salbatice, presiunea asupra acelor habitate ar fi drastica, si contributia la schimbarile climatice ca urmare a zborurilor cu avionul ar fi considerabila. Si am avea in continuare specii pe cale de disparitie fara plasa de siguranta oferita de inmultirea in captivitate. Din nou, a avea gradini zoologice si a privi animalele in salbaticie nu sunt alternative una alteia.

16. “Nicio cercetare utila nu este posibila in conditiile nenaturale ale unei gradini zoologice”

Foarte fals. Desigur ca sunt unele obiecte de studiu unde situatia artificiala de captivitate ar face rezultatele inaplicabile vietii in salbaticie; si totusi, chiar si acestea ar putea oferi cateva concluzii benefice studiului. Este clar ca esantioanele din gradinile zoologice sunt in general destul de reduse, dar studiile pot fi efectuate in cadrul mai multor gradini, si se pot efectua comparatii utile. Din ce in ce mai des, cei implicati in managementul resurselor din salbaticie trebuie sa intervina activ in conservarea populatiilor de mici proportii, si multe din tehnici (precum cele raportate la imobilizare, identificare, ingrijirea veterinara, testarea de sarcina etc.) au fost elaborate folosind animale din gradiniile zoologice, acolo unde populatiile mici sunt tinta unui management mai implicat. In plus, functionarea proprie a gradinilor zoologice este imbunatatita cu mult ca urmare a cercetarii efectuate si a difuzarii informatiei obtinute, in arii precum ingrijirea veterinara, nutritia, reproducerea asistata si ingrijirea animalelor. Stiinta conservarii obtine beneficii imense ca urmare a muncii in cadrul gradinilor zoologice (Olney, 1988).

Comments
Cautare
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 
< Precedent   Urmator >

Stiri

Check This out

 Plant Ecology and Evolution Lab 

Citeste mai departe...
 
IUCN study confirms vertebrate extinction crisis
Citeste mai departe...
 
We (G.A.I.N.) have created an English language  homepage.....
Citeste mai departe...
 
The new EAZA campaign is now underway.......
Citeste mai departe...
 

The story of SHAPE―Regionals

Citeste mai departe...
 
Training materials wanted for Romanian project.....
Citeste mai departe...
 
© 2018 Zoolinx Romania

Powered by Pret-Corect