Animale


Receive HTML?

Home arrow Conservare arrow Principii cluzitoare pentru gestionarea responsabil a reproducciei:
Principii cluzitoare pentru gestionarea responsabil a reproducciei: PDF Imprimare E-mail

Potrivit cerinţelor din standardele de bunăstare a animalelor, capacitatea de adaptare a animalelor sălbatice din zoo nu trebuie compromisă, şi nici capacităţile lor funcţionale nu trebuie lăsate să se atrofieze. Comportamentul reproductiv are un rol central în acest sens. De aceea, în general, animalele de la zoo nu trebuie să fie împiedicate să se reproducă. Însă, deşi acest principiu este valabil pentru toate speciile de animale indiferent de valoarea emoţională pe care ar avea-o în ochii omului, el nu se aplică la orice exemplar. În implementarea acestui principiu, poate fi necesară lichidarea umană („fără durere şi fără teamă”) a nor animal în momente care coincid aproximativ unor anumite evenimente cu care s-ar confrunta în natură. Astfel de acţiuni se comunică deschis atât personalului zoo cât şi publicului.

1. Animalele din zoo trebuie menţinute astfel încât să-şi poată manifesta comportamentul natural. Aceasta presupune şi posibilitatea de a se reproduce. Este aplicabil pentru animale din orice specie, indiferent de valoarea lor emoţională antropocentristă, dar nu şi fiecărui exemplar în parte.

2. Managementul reproducţiei la zoo trebuie să reflecte condiţiile naturale. În starea naturală, animalele produc în general un surplus de pui şi nu toate exemplarele reuşesc să se împerecheze. Intervin diverşi factori, precum migrarea, bolile, vânătoarea, competiţia, foametea şi clima, care reglează mărimea populaţiilor. Astfel de procese de reglare ar trebui implementate – în mod responsabil şi în conformitate cu standardele de bunăstare animală – şi la zoo.

3. Grădinile sunt obligate să regleze cu responsabilitate mărimea stocurilor şi populaţiilor de animale pe care le deţin.

Pot fi aplicate următoarele strategii:

a. Relocarea surplusului la alte instituţii (numai celor care operează pe baze umane şi etice; de preferinţă unor zoo gestionate ştiinţific),

b. Eliberarea în sanctuare,

c. Eliberare în natură în cadrul unor proiecte coordonate de recuperare a speciilor,

d. Împiedicare temporară a reproducerii.

Dacă niciuna dintre aceste măsuri nu este fezabilă fără a cauza stres sau efecte negative pentru comportamentul grupurilor, Atunci anumite exemplare trebuie lichidate fără durere, într-un mediu lipsit de teamă. Ori de câte ori este posibil, aceste exemplare, numite în continuare animale surplus, trebuie „reciclate” în lanţul trofic propriu al zoo.

4. Spre deosebire de plante, animalele se bucură de protecţie specială morală şi juridică deoarece capacitatea lor de a suferi este mai mare. Morala aşa numită patocentrică (Gr.: pathos = suferinţă) de protecţie a animalelor încearcă să protejeze calitatea vieţii animalelor. Etica protecţiei animalelor şi legea bunăstării animalelor stipulează deci că animalele trebuie menţinute în mod uman şi, dacă este necesar, lichidate uman (de exemplu: sub anestezie). Spre deosebire de durere şi suferinţă, moartea însăşi, sau “starea de deces”, nu mai este dăunătoare animalului, car în acel moment nu mai există fizic. Deoarece animalul este supus unui deces rapid şi neaşteptat, se pot ridica obiecţiile justificate faţă de uciderea animalelor fără un motiv justificabil din perspectivă umană dar nu pe bază de argumente legate de animal (aşa-numite argumente suplimentare antropocentriste; Gr.: anthropos = om). Referitor la aceste interese antropogene, între care se numără conservarea naturii şi a speciilor, grădinile zoologice se angajează să menţină numărul surplusului de animale cât mai mic posibil şi să explice în cadrul eforturilor lor de relaţii cu publicului necesitatea de a lichida şi de a menţine sănătatea fondului biologic şi populaţiilor din zoo.

5. Cu scopul de a promova comportamente naturale şi de a evita efectele negative ale reproducţiei, programele de reproducţie durabilă cer menţinerea unor populaţii specifice pentru fiecare specie. Supravieţuirea unor astfel de populaţii depinde deci de măsurile de sprijinire sau or restricţionare a reproducţiei. Se va acorda atenţie următoarelor aspecte:

a. La speciile menţinute ca populaţii de „asigurare”, reproducţia menţine populaţii viguroase potrivite pentru reintroducere în natură.

b. Reproducţia devine tot mai importantă dacă produce enrichment pentru viaţa animalelor (nuntire, legături stabile între perechi, legături mamă-pui, socializarea puilor cu adulţii şi invers). Asigurarea ocaziei de a se reproduce nu justifică însă alte deficienţe de ordin zootehnic.

c. Dacă împiedicarea reproducţiei provoacă suferinţă, atunci tehnica de prevenire trebuie întreruptă sau animalele respective trebuie transferate altor unităţi.

d. Lichidarea umană a animalelor în surplus trebuie să aibă loc în perioadele aproximative în care procesele intervin natural la „răscruci biologice”, precum naştere, înţărcare sau părăsirea grupului familial.

e. Tehnologiile de reproducţie pot fi aplicate pentru a ajuta la menţinerea populaţiilor neviabile datorită numărului mic.

Există metode de reproducţie asistată. Instituţiile conduse ştiinţific sprijină cercetări de biologie reproductivă ca metodă de reglare a reproducţiei în mod uman şi etic (managementul grupurilor, contracepţie, sterilizare, însămânţare artificială etc.).

Comments
Cautare
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 
< Precedent   Urmator >

Stiri

Check This out

 Plant Ecology and Evolution Lab 

Citeste mai departe...
 
IUCN study confirms vertebrate extinction crisis
Citeste mai departe...
 
We (G.A.I.N.) have created an English language  homepage.....
Citeste mai departe...
 
The new EAZA campaign is now underway.......
Citeste mai departe...
 

The story of SHAPE―Regionals

Citeste mai departe...
 
Training materials wanted for Romanian project.....
Citeste mai departe...
 
© 2018 Zoolinx Romania

Powered by Pret-Corect