Animale


Receive HTML?

Home arrow Enrichment arrow Imbogatirea habitatului trebuie sa produca o schimbare in bine demonstrabila in traiul animalului.
Imbogatirea habitatului trebuie sa produca o schimbare in bine demonstrabila in traiul animalului. PDF Imprimare E-mail

ENRICHMENT

Imbogatirea habitatului trebuie sa produca o schimbare in bine demonstrabila in traiul animalului.

Regulile si apicatiile generale privind imbogatirea habitatului sunt nepotrivite, avand in vedere ca acel enrichment al habitatului unui animal poate fi o situatie stresanta pentru un altul. Trebuie sa intelegem impactul asupra habitatului animalului respectiv, si motivele care pot duce la comportamente anormale.

Avem o obligatie nu doar fata de legile ce privesc bunastarea animalului, ci si una morala de a imbunatati situatia oricarui animal care nu face fata situatiei oferite, si, daca acest lucru nu ne este posibil, animalul va trebui scos din acea situatie, daca ne asteptam ca bunastarea lui sa fie asigurata.

Introducere

Termenul de “imbogatire a habitatului” este adesea folosit in legatura cu etica privitoare la animalele in captivitate din gradinile zoologice. Termenul este folosit in contextul cazarii animalelor pe termene relative lungi, prin opozitie cu mediile in care animalele sunt plasate pentru operatiuni de scurta durata, cum ar fi sarcinile de gospodarire, carantina etc. Din pacate, imbogairea habitatului pare a fi prost inteleasa in anumite cazuri, si, prin urmare, conceptual este destul de des aplicat fara sens.

Habitatele saracacioase si comportamentele “anormale”

Habitatele in care mai multe animale sunt tinute la un loc pot fi saracacioase si relativ aride, chiar daca sustin nevoile de baza ale animalelor (de ex. mancare, apa, companie, protectie fata de extremele climatice, de rani sau boala etc.). Bunastarea animalelor carora nu li se asigura nevoile de baza va fi compromisa si schimbarile in comportament vor dovedi adeseori aceasta stare precara. Caci, chiar daca nevoile de baza ale unui animal sunt asigurate, bunastarea acestuia poate fi in continuare compromisa ca urmare a faptului ca acesta locuieste intr-un mediu saracacios.

Animalele par sa aiba cerinte privitoare la nivele “optime” de stimulare din partea mediului in care traiesc, si o absenta a acestei stimulari a fost pusa in legatura cu dezvoltarea comportamentelor anormale (de ex.: smulgerea/ciugulirea penelor proprii la pasari, mersul potrivit unor tipare la felinele mari si la ursi). Schimbarile comportamentale care pot indica suferinta unui animal sunt cateodata subtile si greu de detectat, deoarece comportamentele pot aparea ele insele ca “normale”. Totusi, un studiu mai amanuntit va arata ca acestea au loc in circumstante nepotrivite, implica obiecte nepotrivite, sau sunt duse la extrem (de ex., sunt foarte repetitive si/sau ocupa mari parti din timpul animalului). Doar fiindca asemenea comportamente nu sunt extroverte sau evidente, nu trebuie sa presupunem ca animalul in cauza nu sufera. Aceste comportamente anormale sugereaza ca animalul nu face fata situatiei in care se gaseste, si, prin urmare, nivelul sau de bunastare ve fi redus.

O asemenea legatura intre habitatele sterpe si dezvoltarea comportamentelor anormale i-a motivate pe oameni sa creeze metode si tehnici pentru ceea ce se numeste "enrichment" al habitatului animalelor.

Enrichment trebuie sa insemne imbunatatire pentru animal

Termenul de "enrichment" implica o imbunatatire a calitatii, dar cuvantul si conceptul de imbogatire a habitatului sunt adesea prost folosite, si sunt folosite mai simplu si atunci cand au avut loc schimbari la nivelul habitatului, sau atunci cand habitatul a fost facut mai complex. Asemenea schimbari sau cresteri in complexitate nu implica in mod necesar vreo imbunatatire in calitatea habitatului animalelor si in bunastarea animalelor. In fapt, anumite schimbari pot duce chiar le scaderea calitatii pentru anumite animale.

Trebuie sa intelegem felul in care un anume habitat afecteaza animalul, si sa ne concentram asupra acestui rezultat cand aducem schimbari in habitatul acestuia. Doar daca vom putea demonstra ca schimbarea in habitat a adus imbunatatirea acestuia din punctual de vedere al animalului putem spune ca a avut loc o imbuatatire a habitatului si ca bunastarea animalului a progresat.

Cercetarea arata ca, pentru a fi stimulate, animalele trebuie sa aiba posibilitatea de a interactiona in mod semnificativ cu obiectivele/mijloacele de enrichment. Absenta unei interactiuni semnificative face ca animalele sa-si piarda rapid interesul fata de obiecte si chiar sa devina frustrate (ceea ce pune in pericol bunastarea lor). Mai mult, deoarece interactiunea este una voluntara, ea nu poate fi excesiva; animalele pot allege sa interactionaze cu obiectele, la fel cum pot alege sa nu o faca. Aceste rezultate sugereaza ca acea imbogatire a habitatului care este prea artificiala sau prea indepartata de mediul natural al animalului (de ex., un televizor) e putin probabil sa aduca beneficii animalului. Pe de alta parte, introducerea de obiecte care simuleaza aspecte ale habitatului natural al animalului tinde sa produca anumite comportamente specifice speciei, persistente si diverse.

Comments
Cautare
Doar utilizatorii inregistrati pot scrie comentarii.!

3.26 Copyright (C) 2008 Compojoom.com / Copyright (C) 2007 Alain Georgette / Copyright (C) 2006 Frantisek Hliva. All rights reserved."

 
< Precedent   Urmator >

Stiri

Check This out

 Plant Ecology and Evolution Lab 

Citeste mai departe...
 
IUCN study confirms vertebrate extinction crisis
Citeste mai departe...
 
We (G.A.I.N.) have created an English language  homepage.....
Citeste mai departe...
 
The new EAZA campaign is now underway.......
Citeste mai departe...
 

The story of SHAPE―Regionals

Citeste mai departe...
 
Training materials wanted for Romanian project.....
Citeste mai departe...
 
© 2018 Zoolinx Romania

Powered by Pret-Corect